Losa profanada…
Fatendesi belentes sarvadores
de custa terra ch’ est maletratada,
a mie paren de faulas carradores
no an ideas , no connoschen s’intrada.
De fantasias sun sol’ isprejadores
chi chilcan de si dare una parada,
de su chi mai an apid’ a disizu
como si faghen babu ..chena fizu.
Ido chi calecunu est su barone
et narat “eo so sa veridade”,
improvvisat arrejon’ e sermone
sas rimas paren dad’ in caridade.
Eppuru in conca sua est Solone
de sabientzia e capatzidade,
est sa buglia chi faghet sa follia
‘e narrer “ menzus est sa conca mia”.
Isse menzus si pessat, pius bellu
in d’ unu mundu ‘ue niun’ abitat,
est che su ‘inu pasad’ in carradellu
chi no si bufat e chi niun’ apitat.
Restat solu , de totu su zimbellu
e de sa mala sorte nd’ aprofitat,
pro narrer “eo fato calchi cosa”
nd’ ogo sa limba sarda dae sa losa.
Nessun commento:
Posta un commento