Su fadu…
Una dimanda ch’ enit
dae ‘tesu
Seculos sun
passados chena sosta
B’ est chie pessat de l’aer apresu
E chie no si dat una risposta
Atere a disizu e l’at a pesu
E tota vida li faghet
sa posta
Pustis forzis l’ idet passende
Cando sa fine s’ est aculziende
Si narat: “ eo so
isventureadu”
S’ idet chi no l’at
mai sentidu
Isse pessat d’ esser abbandonadu
Cuindi mai s’ ajudu l’at pedidu
narat : ‘ a mie, mai m’as amadu
Proite mi lassas
sempre sedidu?”
mai mi das una di’ e cunfortu
Totu mi andat male..
totu tortu.
Chie pessat de nd’ aer siddadu
Andat innanti chin
passu zeretu
Cunvintu est d’ esser ischirriadu
Unicu tra sos medas
pius retu
pessat d’ esser mai cundennadu
L’ inghiriat solu
amor’ e affetu
Ma finas cue est solu
presumu
Chi bolat che chejina e su fumu.
Nolla leamus chin sa
mala sorte
Chi paret chi nos
apat alliadu
Chena pessare chi sa
peus morte
Est cussa ch' amus nois cunfetadu
No b’ at destinu chi
siat pius forte
De cussu chi nois
amus preparadu
Sun tot’
iscujas, vanas illusiones
Pro chilcar’
aterue sas rejones.
Nessun commento:
Posta un commento